Mi-e frica

Mi-e frică, mamă, de ce nu mai zâmbești? Mi-e frică, tată, cu pumni în masă tu lovești. Eu stau în colțul casei ghemuit și singur Și nu mai pot de sărbători să mă mai bucur. Mi-e frică, mamă, nu mai plânge!

Mi-e frică, tată, de mână nu mă strânge! Nu mai strigați, eu vă implor, nu vă certați! Vă amintiți cum voi odată m! iubeați? Mi-e frică, mamă, mi-s reci obrajii de la plâns Mi-e frică, tată, de ce deloc nu mă cuprinzi? Eu de la frigul vostru fericirea mi-am pierdut, Mă simt al nimănui, mă simt urât și nedorit… Mi-e frică, mamă, că mă vei părăsi… Mi-e frică, tată, ca altă casă-ți vei gasi… Mi-e dor de voi zâmbind și strălucind, Voi m-ați lăsat de dragoste flămând.

Copilul meu, azi vin în fața ta cu un regret Că anii trec, mi-e frică de a noastră despărțire. Eu nu știu cum voi exista fără de tine, Căci veșnic vreau să mi te țin la piept… Copilul meu, cu ochi senini ca roua dimineții.

Eu cu iubire tot ce-i mai frumos ți-am dăruit Și te voi proteja să nu mi te văd suferind, Tu veșnic să-ți păstrezi lumina feței… Copilul meu, eu voi uita de nopți fără de somn… Eu voi uita și clipe grele, cuvinte ca rană de cuțit, Eu voi uita de câte ori m-ai neglijat, ori m-ai mințit, Căci te iubesc, copilul meu, eu te iubesc enorm… Copilul meu, azi tânără mai sunt, cu forțe, Dar mâine poate mama-a-mbătrâni.

Dar și așa, bătrână, tot mămica ta voi fi… Tu să-mi pășești mai des, puiule, pragul porții Copilul meu, mă iartă dacă nu te-am auzit, Mă iartă că obosesc din ce în ce mai des, Dar și așa, din toată inima eu te iubesc! Iubesc cum și pe mine odată m-au iubit.

admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *