Fabrica de injecție mase plastice cu 35 de angajati in localitatea Titu

Salutare tuturor la mulți ani !

Fabrica de injecție mase plastice cu 35 de angajati in localitatea Titu / Dambovita cautam colaboratori, parteneriate pentru activitatea de productie.
Clientii actuali au fost afectati de pandemie si noi odata cu ei deoarece comenzile au scazut foarte mult.

Avem un parc de 12 masini cu forte de strangere intre 150 – 700 Tf.
Va punem la dispozitie presele si serviciile noastre atat pentru transferuri de proiecte cat si pentru proiecte noi incepand de la constructie de matrite prin colaboratori cu matriterii atat din tara cat si din strainatate pana la validare produs si productie de serie.

Experienta in productia de repere ce intrå în componenta aparaturii electrotehnice de uz industrial, casnic, electronic si din domeniul automotivelor.
Suntem certificati ISO 9001 si ISO 14001 din anul 2017.
Asiguram transport intern si international mulțumesc anticipat !

Și cum se plimba pădurarul prin pădure, numai ce îl vede pe braconier cu o căprioară pe umăr. Se duce către el și îi zice: – Ce faci, măh, cu căprioara aia pe umăr? – Care căprioară? – Aia de pe umărul tău. Braconierul se uită mirat pe umărul lui drept și zice:

Ce căprioară, bre? La care pădurarul. Aia de pe celălalt umăr, măh! Braconierul se uită înspre umărul lui stâng și tresare: – Pfoai, dar cum a ajuns căprioara asta aici?! Bancul ăsta, de o vechime impresionantă (îl știu de când eram copil), se potrivește la marele fix în contextul de astăzi. Cu referire la amprenta digitală a brandurilor.

Sau, cum îi spun alții (și mie mi se pare nițel incomplet și nu prea atotacoperitor), prezența digitală a brandului. Amprenta digitală este căprioara. Contextul actual, pandemia, este pădurarul. Iar braconierul este, desigur, brandul. Stai, stai, înainte să te ia oftica pentru că ți-am făcut brandul braconier, stai nițel să explic ce am vrut să zic.

Pentru că, nu-i așa, suntem într-o metaforă. În plină pădure comercială, ca să zic așa. Chiar junglă, aș putea zice… Cam despre asta-i vorba în articolul de pe prea-frumosul meu blog, scris în această dimineață tocmai pentru ca să mi-o încep lucrativ, cum ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca.

admin

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *